Ai văzut în poze acele covoare galbene care acoperă pantele și colțurile greu de îngrijit și te întrebi ce plantă este. De cele mai multe, e vorba de sunătoare arbustivă, un arbust peren, foarte rezistent. Mai jos găsești, pe cazuri concrete, cum o plantezi, ce condiții cere și cum o ții în frâu.

Dacă vrei să folosești sunătoare arbustivă ca acoperitoare de sol în curte

Scenariul clasic: ai o bucată de curte unde nu vrei gazon, dar nici nu vrei să vezi pământ gol, noroi și buruieni. În magazin, vezi eticheta Hypericum calycinum și pozele cu flori galbene uriașe. Te întrebi ce cere planta asta pe termen lung.

Din punct de vedere al condițiilor de creștere, acest arbust peren se simte bine la soare plin sau semiumbră. În România, suportă fără probleme veri calde și ierni obișnuite, cu condiția să nu stea cu rădăcinile în apă. La umbră deasă va trăi, dar va face frunze multe și flori puține.

Solul ideal este unul ușor, bine drenat. Merge și în pământ de grădină mai sărac, chiar pietros, dacă la plantare îi dai un mic ajutor. Ce nu îi place deloc este băltirea după ploi sau udări excesive. În zonele joase, unde se strânge apa, fie ridici puțin terenul, fie renunți la ea acolo.

Plantarea se face, în general, primăvara (martie-aprilie) sau toamna, până la jumătatea lui octombrie, când pământul este încă lucrabil. Pentru un covor frumos, plantele se pun la 40-50 cm distanță între ele. Pare mult când sunt mici, dar în 2-3 ani spațiul se umple.

Pentru o plantare simplă, ai nevoie de:

  • puieți la ghiveci sau porțiuni de tufă cu rădăcini sănătoase
  • o sapă sau un hârleț pentru gropi
  • pământ de flori sau compost pentru amestec
  • puțin nisip, dacă solul tău este foarte greu și argilos
  • o stropitoare sau furtun cu rozetă, pentru udarea inițială

În practică, plantarea arată cam așa: sapi gropi puțin mai mari decât ghiveciul, amesteci pământul scos cu ceva compost, dacă e nevoie, nisip, așezi planta la aceeași adâncime la care stătea în ghiveci, tasezi ușor și uzi bine. Primul an este mai pretențios, până prinde rădăcini adânci.

La casă la curte, îți permiți să o folosești pe suprafețe mari, în benzi de 1-2 metri lățime de-a lungul gardului sau în insule printre pomi. La un petic mic de grădină, lângă o terasă, merită să o limitezi clar cu o bordură, ca să nu se întindă peste tot.

Când ai pantă, taluz sau zone unde gazonul nu reușește

Aici începe să-și arate adevărata utilitate. La multe case de la marginea orașului, terenul este în pantă, iar după fiecare ploaie torențială vezi șanțuri în pământ și rădăcini la vedere. Gazonul nu are timp să se prindă, iar buruienile apar imediat.

Tufele de sunătoare arbustivă au un sistem de rădăcini deasă, care leagă stratul de la suprafață. Nu o să stabilizeze un mal de pământ alunecat serios, acolo intră în scenă inginerul, dar la pante moderate ajută mult la ținerea solului la locul lui. În plus, lăstarii care se întind pe orizontală prind rădăcini noi, îngroșând covorul verde.

Dacă ai un taluz în plin soare, o singură bandă plantată sus și alta jos, la baza pantei, îți poate schimba radical felul în care arată zona după doi ani. La început vei vedea încă pământ printre plante, dar după câteva sezoane se leagă frumos, mai ales dacă ții buruienile în frâu în primii doi ani.

Într-o curte mică, o pantă de doi metri lățime acoperită cu această plantă înseamnă mai puțină tundere, mai puțină udare în august și mai puțin noroi iarna. Costul inițial, orientativ, este dat în principal de numărul de puieți: dacă pui cam 4-5 plante pe metrul pătrat, poți să-ți faci un calcul rapid în magazin, în funcție de prețul de raft.

La bloc, povestea cu panta nu se aplică, dar merită știut pentru cine are teren moștenit la țară sau curte comună cu rudele, unde oricum ajungi să ajuți la muncile mai grele. Este genul de plantă pe care o plantezi o dată, cu puțină atenție, lucrează ea pentru tine în anii următori.

Dacă stai la bloc sau ai doar un colț mic de terasă

Aici lucrurile se schimbă. Vorbim de un arbust de grădină, nu de o plantă de interior, dar îl poți crește în ghiveci, afară, dacă îți plac florile lui galbene și nu ai curte. Condiția este să-i oferi un vas potrivit și un loc luminos.

Alege un ghiveci de minimum 25-30 litri, cu găuri de drenaj, și pune pe fund un strat de cioburi sau pietriș, ca să nu se înfunde. Pământul poate fi un amestec de substrat universal cu puțin nisip. Pe balcon, va înflori bine la sud sau vest, cu 4-6 ore de soare direct pe zi.

Pe timp de vară, ghiveciul are nevoie de apă mai des decât planta în grădină. Rădăcinile sunt limitate de volum, iar pământul din vas se usucă repede. Un test simplu: bagi degetul în pământ 2-3 cm; dacă este uscat, uzi. Evită să lași farfurioara plină cu apă multe ore.

Problema apare iarna, mai ales la bloc, pe balcon deschis sau neizolat. Rădăcinile în ghiveci îngheață mai ușor decât cele din pământ. Dacă ai un balcon închis, neîncălzit, dar ferit de îngheț puternic, acolo este locul ei. Altfel, poți înveli ghiveciul cu materiale izolatoare sau îl muți într-un garaj, la 2-8 grade, cu lumină slabă, doar cu pământul foarte ușor umed.

Dacă nu vrei să te complici cu mutatul ghivecelor, există și alte arbuști pitici sau plante perene mai potrivite pentru balcon, care suportă mai bine iernile în containere. Însă dacă ești dispus să-i asiguri iernarea, planta aceasta aduce un aer de grădină adevărată chiar și pe o terasă mică de oraș.

Ce ai de făcut ca să arate bine an de an, fără să scape de sub control

După ce a trecut primul an de adaptare, îngrijirea devine mai lejeră. În grădină, te vei ocupa mai mult de format și de a o opri unde ai decis tu, nu unde vrea ea.

Udare și fertilizare

În primii doi ani, contează să nu o lași să sufere de sete în perioadele lungi fără ploi. O udare adâncă, o dată pe săptămână, este în general suficientă pe timp de vară, dacă nu ai sol nisipos. După ce s-a instalat bine, rezistă binișor la secetă, mai ales la casele unde solul e ceva mai argilos.

Nu are pretenții mari de hrană, dar un strat subțire de compost sau gunoi de grajd bine descompus, pus primăvara printre plante, îi dă un impuls bun de creștere. În ghiveci, un îngrășământ lichid pentru plante cu flori, folosit conform etichetei, o dată la 3-4 săptămâni în sezon, ajută la înflorire.

Tăiere, regenerare și controlul extinderii

Mulți cititori ne scriu că, după câțiva ani, arbustul arată dezordonat, cu tulpini lemnoase la bază și frunze doar la vârf. La câțiva ani, poți tăia plantele foarte jos, chiar la 5-10 cm de sol, la sfârșit de iarnă sau început de primăvară. Repornește frumos, cu lăstari tineri și deși.

Pe margini, unde nu vrei să treacă, soluția este simplă: sapi cu cazmaua un șanț îngust și scoți lăstarii noi cu rădăcini, pe care îi poți replanta în alt loc sau îi dăruiești mai departe. Dacă o lași să se ducă unde vrea ea, va intra în straturile de flori și atunci îți va fi mai greu s-o scoți de printre alte plante.

Diferența dintre apartament și casă la curte se vede clar la capitolul tăieri. În grădină, o poți „tunde la zero” cu foarfeca sau trimmerul de gard viu, fără mari emoții. Într-un ghiveci pe balcon, tunderea trebuie făcută mai fin, cu foarfeca de mână, ca să nu rănești rădăcinile prin mișcări bruște sau lovituri în marginea vasului.

Când mai bine alegi altceva și la ce să fii atent

Arată bine și e rezistentă, dar nu merge oriunde. În zone foarte umbroase, sub coroane dese de copaci sau între blocuri unde nu ajunge soarele direct, te vei trezi cu o masă de frunze rare, fără flori. Acolo, alte plante de umbră fac treabă mai bună.

Pe terenuri cu apă aproape de suprafață sau unde știi că se formează bălți după ploi, nu insistă. Rădăcinile stau mereu reci și umede, iar iernile mai aspre pot duce la putrezirea tufelor.

Mai este un aspect pe care mulți îl trec cu vederea: în familia Hypericum, unele specii pot da fotosensibilitate la animale care mănâncă în cantități mari planta proaspătă, mai ales la lumina puternică a soarelui. La câini și pisici care doar rod ocazional frunze, problemele sunt rare, dar dacă ai animale de curte care pasc liber (oi, capre) e mai sigur să nu plantezi această specie chiar în singura zonă unde au acces constant.

În plus, planta are tendința să se extindă. Dacă ai o grădină foarte mică, cu straturi ordonate, de tip „totul la linie”, poate fi obositor să o ții mereu în borduri. În astfel de cazuri, merită să te uiți și la alte plante acoperitoare, care cresc mai lent, chiar dacă sunt ceva mai sensibile.

Pe scurt, situațiile în care nu se potrivește prea bine sunt:

  • colțuri umede, cu apă stagnantă sau sol greu, rece
  • zone cu umbră densă, fără soare direct
  • grădini foarte mici, fără borduri sau delimitări clare
  • locuri unde pasc des animale sensibile la plante noi în dietă
  • straturi de legume, unde nu vrei rădăcini concurente lângă culturi

Un detaliu care merită clarificat: sunătoarea ornamentală de grădină (Hypericum calycinum) nu este aceeași cu planta medicinală pentru ceaiuri, Hypericum perforatum. Nu o folosi în preparate pentru consum, chiar dacă numele este asemănător.

Întrebări frecvente

Când se plantează Hypericum calycinum, primăvara sau toamna?

Se plantează, de regulă, primăvara devreme sau toamna, cât timp solul este încă ușor umed și lucrabil. Primăvara prinde repede rădăcini, toamna are avantajul că folosește umiditatea naturală și pornește mai bine în primăvara următoare.

Cât de repede acoperă pământul această plantă?

Ritmul depinde de sol, apă și lumină. În condiții bune, în 2-3 ani poți avea un covor aproape continuu, dacă pui suficienți puieți la început și ții buruienile sub control în primii ani. Pe sol foarte sărac sau la semiumbră, ritmul este mai lent.

Este periculoasă pentru câini și pisici?

În general nu, dacă animalele doar trec prin ea sau rod ocazional câteva frunze. Probleme pot apărea la consum repetat de cantități mari, mai ales la animale de fermă. Dacă ai un animal care roade intens plantele, discută cu medicul veterinar.

O plantă care acoperă pământul, înflorește generos și nu cere mângâieri zilnice e un aliat bun în orice grădină. Important este să o pui în locul potrivit și să accepți că, din când în când, vei avea de tuns din ea, nu de plivit în jur.

Recomandările de îngrijire sunt orientative și pot varia în funcție de sol, climă și amplasare. Pentru probleme specifice sau tratamente la plante, cere sfatul unui horticultor, inginer agronom sau al specialiștilor dintr-o fitofarmacie.