Caloriferul se alege în jumătate de oră, cu fișa tehnică pe masă. Suporții se iau în zece secunde, de la raftul de lângă casă, primul set care pare să semene cu ce ai acasă. Apoi urmează găurile în perete, diblul care se învârte în gaură pentru că peretele e de BCA, și lucrarea stă pe loc până a doua zi.

Ordinea care nu te lasă în pană e invers: întâi afli cât cântărește caloriferul plin cu apă, apoi stabilești în ce perete intră, și abia la final alegi suportul și diblul. Trei familii de suporți acoperă aproape tot ce se montează într-o casă: suporții pentru panouri de oțel, consolele pentru calorifere pe elemenți de aluminiu și suporții triunghiulari reglabili. Le comparăm mai jos pe aceleași criterii, nu pe aspect.

Greutatea care contează e a caloriferului plin, nu a celui din cutie

Un calorifer gol se ține cu o mână. Același corp, după ce instalația se umple, are în el apa care circulă, plus robineții de tur și retur, racordurile, dopul orb și aerisitorul. Suportul și diblul lucrează la greutatea de după umplere, adică la cea mai mare, iar diferența față de cea din magazin nu e neglijabilă la un corp lung.

Cifrele de care ai nevoie sunt deja scrise undeva, nu se ghicesc. Masa proprie și capacitatea în litri apar în fișa tehnică a modelului, pe element sau pe corpul întreg, iar un litru de apă cântărește aproximativ un kilogram, deci litrii se adună direct la kilograme.

Ce pui la cântar De unde iei cifra Ce faci cu ea Masa proprie a caloriferului Fișa tehnică sau eticheta de pe corp, în kilograme Dacă valoarea e dată pe element, o înmulțești cu numărul de elemenți Apa din interior Fișa tehnică, la capacitate, în litri Litrii se transformă în kilograme, la raport de aproximativ unu la unu Robineți, racorduri, dop orb, aerisitor Fișele accesoriilor pe care le cumperi Se adună la total; contează mai ales la corpurile scurte Sarcina pe un singur suport Numărul de suporți cerut în fișa de montaj a caloriferului Greutatea totală împărțită la numărul de suporți, cu rezervă, pentru că încărcarea nu se distribuie perfect egal

Ultima linie e singura cifră cu care te duci la raft: ea se compară cu ce scrie pe cutia diblului și cu ce declară producătorul suportului. Tot ea îți spune dacă setul de bază ajunge sau dacă îți mai trebuie accesorii de montaj cumpărate separat, pentru că multe calorifere se vând cu nimic în cutie în afară de corp.

Trei tipuri de suporți, comparați pe aceleași criterii

Comparația are sens doar dacă toate trei sunt judecate după aceleași lucruri: ce corp primesc, cum duc greutatea mai departe și cât reglaj îți lasă după ce ai dat găurile.

Tipul de suport Caloriferul pentru care e făcut Cum preia sarcina Reglajul pe care îl lasă Suport de oțel pentru panouri Panouri de oțel, cu șine sudate pe spatele corpului Integral în perete, prin două puncte de prindere; corpul se agață în cârlige Reglaj mic pe înălțime, la unele modele și pe distanța față de perete Consolă pentru elemenți de aluminiu Calorifere pe elemenți, de aluminiu sau din aliaj turnat Integral în perete; cârligul intră între elemenți și ține corpul de coloane Reglaj prin poziția găurii și, la unele console, prin lungimea cârligului Suport triunghiular reglabil Ambele tipuri de corp, când peretele nu inspiră încredere Descarcă o parte din greutate în pardoseală sau pe o bază proprie; peretele preia restul Reglaj pe înălțime și pe distanța față de perete, după montaj

Concluzia practică e simplă: primele două nu sunt interschimbabile. Un panou de oțel nu se agață în consola de elemenți, iar caloriferul pe elemenți nu are de ce să se prindă în suportul de panou. Al treilea tip nu e o variantă de lux, ci răspunsul pentru situația în care peretele nu poate duce singur sarcina calculată mai sus.

Când peretele nu e de încredere

Gips-carton, perete subțire de BCA, termoizolație groasă aplicată pe interior sau o zidărie veche care se fărâmițează la găurire: în toate cazurile astea, suportul de pardoseală sau cel triunghiular reglabil mută greutatea acolo unde există reazem. Peretele rămâne doar cu rolul de a ține corpul vertical, nu de a-l susține.

Peretele alege diblul, nu suportul

Aici se pierd cele mai multe lucrări. Setul de suporți vine de multe ori cu dibluri universale de plastic, bune pentru un raft, nu pentru un corp plin cu apă. Diblul se alege după materialul din perete, iar capacitatea portantă declarată de producătorul lui, pe ambalaj sau în fișă, se compară cu sarcina pe un suport calculată mai devreme.

  • Beton și cărămidă plină: materialul de bază cel mai comod. Diblul obișnuit de expandare lucrează bine, cu condiția să fie ales după sarcină și să intre pe toată lungimea în material plin, nu în tencuială.
  • BCA, adică beton celular autoclavizat: cere dibluri făcute special pentru el, cu filet mare, care taie în material și lucrează pe suprafață mare. Găurirea se face fără percuție, altfel gaura iese ovală și diblul se învârte în ea.
  • Cărămidă cu goluri: peretele arată solid, dar înăuntru sunt nervuri subțiri. Un diblu scurt se sprijină pe prima nervură și o rupe. Se folosesc dibluri lungi, care traversează mai multe pereți interiori, sau ancorare chimică cu sită. Tot fără percuție.
  • Gips-carton pe structură metalică: placa nu preia greutatea unui calorifer plin, oricât de bun ar fi diblul cu fluture. Sarcina se duce în montanți, într-o traversă montată în structură înainte de închiderea peretelui, sau pe suporți de pardoseală.
  • Perete cu termoizolație pe interior: șurubul trebuie să ajungă în zidărie prin tot stratul moale. Dacă rămâne în polistiren sau în vată, suportul pare prins și cedează după prima umplere.

Ce nu faci singur

Golirea și reumplerea instalației, orice intervenție pe circuitul comun al unui bloc și orice lucrare la centrala termică pe gaz sau la partea electrică se fac de o firmă autorizată, nu în weekend, cu o cheie franceză. La bloc, închiderea coloanei se anunță la administrație înainte, nu după.

Înainte de prima gaură, verifică traseele cu un detector de metal și de tensiune. Sub un calorifer trec des țevi și cabluri, iar un burghiu prin ele transformă o lucrare de două ore într-una de două zile.

Ce mai intră în coș pe lângă setul de suporți

Setul de suporți e piesa ieftină din lucrare. Restul listei se adună, și e mai bine să se adune în magazin decât la mijlocul montajului:

  • dibluri și holșuruburi potrivite materialului din perete, cumpărate separat dacă cele din set sunt universale
  • burghiul potrivit materialului, plus unul de rezervă la zidărie veche
  • robineții de tur și retur, cu racordurile și eventualele reducții
  • dopul orb și aerisitorul pentru capetele libere ale corpului
  • fuior și pastă sau bandă de etanșare, nivelă cu bulă, creion și ruletă
  • capacele de mascare, dacă vrei ca prinderea să nu se vadă

Aerisitorul e piesa mică fără de care caloriferul nu se pune în funcțiune: după umplere, aerul iese pe acolo, iar varianta manuală cu rotiță se manevrează fără cheie.

Costul lucrării nu e prețul setului de suporți. Fă lista completă înainte de drum și pune separat, pe hârtie, ce plătești pentru materiale și ce plătești pentru manoperă, dacă montajul îl face altcineva. Două oferte se compară doar când au aceleași linii.

Verificarea de dinainte de găurit

  1. Citește fișa de montaj a caloriferului: câți suporți cere și la ce distanțe, valori pe care le dă producătorul, nu ochiul liber.
  2. Calculează greutatea plină și împarte-o la numărul de suporți.
  3. Află materialul din perete. O gaură de probă într-un loc ascuns spune destul: praf alb și fin la BCA, roșu la cărămidă, gri și tare la beton.
  4. Alege diblul după material și verifică pe ambalaj sarcina pe care o declară.
  5. Verifică traseele de țevi și cabluri, apoi trasează cu nivela.
  6. Montează suporții, agață corpul gol, verifică din nou pe orizontală și abia apoi racordează.

Un corp gol se mai poate muta

Proba pe orizontală se face cu caloriferul gol, înainte de racordare. După umplere, o corecție de câțiva milimetri înseamnă golit, demontat și reumplut, adică toată lucrarea de la capăt.

Întrebări frecvente

Pot folosi suporții vechi când schimb caloriferul?

Doar dacă noul corp e de același tip, cu același sistem de prindere, cu o greutate plină cel mult egală și cu găurile în aceleași poziții. Dacă una dintre cele patru condiții nu se potrivește, se montează suporți noi. Găurile vechi rămase libere se umplu, nu se refolosesc pentru alt diblu.

Câți suporți îmi trebuie pentru un calorifer lung?

Numărul e stabilit de producătorul caloriferului, în funcție de lungime și de numărul de elemenți, și e trecut în fișa de montaj. Nu se aproximează, pentru că de el depinde cât cade pe fiecare punct de prindere.

Suportul triunghiular ține caloriferul fără prindere în perete?

Partea de jos preia greutatea, dar corpul trebuie fixat și împotriva răsturnării, așa cum cer instrucțiunile suportului. Un calorifer care se sprijină doar pe pardoseală se mișcă la fiecare atingere și trage de racorduri.